Ce inseamna de fapt sa fii un parinte bun?
Cred si consider ca a fi un parinte bun inseamna sa-i asiguri copilului tau un trai decent, o viata de familie plina de iubire, care sa-i dea acel sentiment de siguranta, sa-i oferi copilului tau tot ce e mai frumos, indiferent de situatia materiala. Chiar daca nu esti un parinte foarte bogat, este foarte important sa-i oferi copilului tau ceea ce tie ti-a lipsit, sa-l faci fericit si sa-i oferi atat cat poti, fara reprosuri, fara minciuni, ci pur si simplu datorita faptului ca i-ai dat viata si ti-ai asumat faptul ca vei avea un copil, va trebui sa-l educi, sa-l cresti, sa-l imbraci, sa-l ajuti in viata, indiferent de orice si oricine!
Bun/rau, destept/prost, frumos/urat, este copilul tau!!! Tu ca parinte trebuie sa-ti faci datoria, pentru ca asa este normal. Dar asta nu inseamna ca acel copil trebuie sa profite de tine, sa-si bata joc sau sa nu aprecieze macar un gram din ceea ce faci pentru el!
Conteaza foarte mult sa iti pretuiesti copilul si sa-i arati iubirea! O multime de imbratisari, aprecieri, cat mai multa atentie, indiferent daca aceasta inseamna o plimbare sau un joc in parc, o poveste la culcare sau pur si simplu posibilitatea sa-ti povesteasca ce a facut la scoala, toate acestea il ajuta pe copilul tau sa isi dea seama ca el conteaza foarte mult in viata ta!
Daca nu ai o comunicare destul de buna cu propriul tau copil, nu ai sa rezolvi nimic. Cu cat esti un parinte mai indiferent, cu atat mai mult iti indepartezi copilul de tine, ceea ce mi se pare un lucru foarte trist, dar se intampla...
Cand se destrama o familie, totul se naruie. O spun din propria mea experienta, ca un copil al caror parinti au divortat. Pe moment nu realizezi absolut nimic. Dar cu trecerea timpului se intampla multe lucruri ciudate. In cele mai nefericite cazuri, nu mai exista comunicare, intelegere, respect si mai ales iubire. In alte cazuri mai fericite, exista cat de cat o legatura si un respect intre cei doi oameni care au trait impreuna ani intregi, care au dat viata unor copii, care se respecta pe ei insisi si pe copii lor.
Este oripilant sa treci printr-un divort al parintilor tai, este dureros sa alegi, este mult mai dureros faptul ca nu mai exista intelegere intre acei oameni care s-au iubit si s-au casatorit pentru toata viata!
De fapt, ce nu este dureros? Este dureros sa asisti la un razboi infernal dintre cei doi "adulti", nu ai cum sa nu te simti ranit. Trebuie sa intelegi sau cel putin sa incerci sa intelegi de ce s-a ajuns aici, de ce trebuie ca un copil sa fie prins la mijloc sau sa se teama ca daca isi vor petrece o parte din timp cu mama, isi vor supara tatal. Este mult mai dureros si rusinos, atunci cand un parinte isi acuza copilul de nereusitele lui in viata. Ce fel de parinte poti sa fii ca sa faci asa ceva? Este inacceptabil, este strigator la cer sa poti acuza un copil si sa-l judeci pentru simplu fapt ca in viata ta a aparut "altcineva" care nu face altceva decat sa-ti distruga familia, sa-si bata joc de munca ta, de copii tai.
Tot felul de situatii, tot felul de caractere, tot felul de parinti...
Nu judec pe nimeni si n-o voi face niciodata, indiferent daca am fost sau nu ranita, stiu doar ca atunci cand iti cladesti fericirea pe lacrimile si suferinta unor oameni cu suflet, cu bunatate, nu-ti va fi bine niciodata, oricat de mult te-ai stradui, nu ai cum...
Consider ca majoritatea parintilor trebuie sa le explice copiilor ca nu este vina lor, indiferent care ar fi imprejurarile ruperii relatiilor.Indiferent de partea cui a fost data dreptatea, indiferent cat de rau s-au purtat unul sau altul dintre parinti, indiferent cat de nerespectat si tradat se simte fiecare, amandoi sunt in continuare parinti si nimic nu poate sa schimbe aceasta situatie.
Incearca ca parinte sa le accepti sentimentele copiilor tai! Uneori se simt furiosi si raniti, trebuie doar sa-i intelegi. Dar totodata vin si spun ca nu toti parintii sunt capabili de asa ceva! Multi se complac in aceasta situatie, multi parinti uita de copiii lor iar acestia nu mai sunt prezenti pe primul loc in viata lor, locul fiind ocupat de persoana care le ia mintile si banii.
Este foarte trist sa realizez ca pe aceasta lume exista parinti care-si parasesc copii si ii arunca la gunoi, parinti care isi vand propriii copii, parinti care apeleaza la violenta, parinti care nu-si ajuta copiii si care nu dai doi bani pe ei. Acesti parinti nu au logica, nu au nimic!
Un parinte trebuie sa-si iubeasca neconditionat copilul! Nu exista nimeni care sa le interzica acest lucru, orice decizie pe care el trebuie sa o ia in legatura cu copilul sau, trebuie sa fie numai a lui ci nu a concubinilor! Copiii tai merita ceva mai bun! Destramarea relatiei voastre nu este vina lor! Incearca sa-ti asumi greselile si sa ti le recunosti, nu sa incerci sa pedepsesti pe cineva sau sa cauti razbunare!
