marți, 10 aprilie 2012

MY DEAR, FRIENDS

Din pacate cu totii trecem prin atatea prietenii defecte si persoane si experiente de la care am avut ce invata incat am putut in cele din urma sa realizam cine ne este prieten adevarat si cine nu.
Am tras concluzia, cu tristete, ca atunci cand ajuti pe cineva sau cand cineva te ajuta, se intampla o greseala. Chiar daca pe tine te face sa te simti bine ca vii in ajutorul cuiva nevoias, poate cel pentru care o faci, nici nu merita si nici nu apreciaza. Sau daca ti se ofera ajutor, de cele mai multe ori se intampla ca acea persoana care iti intinde o mana, sa regrete sau sa te faca sa te simti prost intr-o oarecare masura pentru simplu fapt ca a putut sa faca asta si tu trebuie sa-i ramai recunoscator o viata intreaga. Se pare ca oameni buni trebuie sa fim probabil cu oamenii de pe strada, bunatatea trebuie sa ne o exersam in cei care nu au lucruri personale cu noi, doar aia, poate batranii care cersesc iti apreciaza mai bine bunele intentii. Dar pana una alta, om bun trebuie sa fii cu toti din jurul tau, fie ei prieteni adevarati, prieteni de conjunctura, chiar si dusmani. Cu siguranta te vei umple de energie pozitiva chiar daca vei fi dezamagit! Dezamagirile te intaresc si astfel te transformi intr un om mai puternic si mai bun chiar!
Imi sunt prieteni si ma cunosc doar persoanele care sunt sincere fata de mine, care stiu despre mine ca sunt nebuna, paranoica si am obsesii ca orice om misto, sunt acele persoane care nu ma judeca si care nu sunt ipocrite si au doua fetze.
Sunt acei oameni care ma accepta asa si eu nu ma feresc de treburile astea, in niciun sub capitol al vietii mele in care le-o pot demonstra si persoanele astea sunt cateva si le iubesc si ele imi raspund cu un feedback pozitiv.
In rest, NU mai indrazniti sa ma dezamagiti cu false prietenii, sunt satula de wanna be friends cu ipocrizie.
Am langa mine, poate nu fizic, dar in sufletul meu si in telefonul meu sunt acolo, fete pe care le stiu de ani de zile cu un caracter integru si care nu au patat nici macar o jumatate de secunda caracterul meu. Persoanele astea raman pana la urma.
Nu tot felul de pasarele adiacente care apar odata la nu stiu cat timp si stau pe langa tine dar de fapt iti fac mai mult rau decat bine.
Uneori este bine sa treci peste, fara sa te zbati nici macar un pic... si cel mai mare efort si atentie dusa la extrem din partea mea vizavi de acest subiect inchis poate fi acest mic notes pe un simplu blog.
Asadar... Oamenii se culeg in timp... Imi sustin cu devotament ceea ce scriu aici si intr adevar, in final raman langa tine doar cei care te merita sau in cazul unor iubiri... doar cei care rezista.
Tot ce pot spune in finalul acestei postari: "Zambeste ca ai experiente bune sau mai putin bune, astfel cunosti oamenii si tot asa iti alegi si prietenii. Ramai stabil in sentimente pentru ca din fericire suntem toti diferiti."