vineri, 29 iunie 2012

Fericirea nu este ROOM SERVICE!

De cele mai multe ori fericirea nu suntem noi, ci vine din zambetul altora pentru ca fericirea o gasim prin altii. O primim de la altii. O datoram altora.  Este o definitie cumva a altruismului care inseamna grija dezinteresata a binelui celui de langa noi. Ori daca facem lucrul asta dezinteresat, avem parte de N ori fericire inapoi. Asa functioneaza si cuplurile. Daruim iubire, primim iubire. Facem pe altii fericiti, suntem fericiti. Sa ne raportam doar la noi poate fi uneori sursa nefericirii. Ce bucurie poate fi mai mare decat bucuria de a l vedea pe cel pe care il iubesti fericit? 
Grandoarea mai poate fi vazuta si prin satisfacerea tuturor inclinatiilor noastre, dar pentru a fi realmente fericit trebuie sa stii unde sa ti limitezi inclinatiile cele mai profunde.
Fericirea cea mai mare si cea mai pura este cea primitiva, incercand sa evit cliseele de genul fericirea sta in lucruri mici, dar chiar asa si este.
Ne poate impresiona o lacrima sau un diamant ?
Un telefon cand nici nu te astepti sau un cadou material ? Eu merg spre cele dintai.  Lucrurile mari poate ca ne aduc linistea si cele mici fericirea.
E asa simplu si atat de frumos, si totusi cum ne aducem Raiul pe pamant?
Nu e ca la room service sa ceri si sa ti fie livrat. Dumnezeu iti da dar nu ti baga in poseta.
Cum facem asta ? Am incercat sa mi dau un raspuns. L am primit. 

Nu e in noi. E in omul de langa noi. Fericirea e acolo. Ce stii sa produci altuia. Nu tie. Ca sa primesti inapoi.

Cu dragoste, Ru 

marți, 26 iunie 2012

Confessions part. 2 (Judecata)

Ma gandeam zilele astea ca situatiile pe care le traim de-a lungul vietii noastre, ne arata ca timpul vindeca. Nu credeam asta niciodata, dar acum pot vorbi si pot scrie cu usurinta despre o anumita situatie din viata mea.
Rabdarea si loialitatea, intelegerea, bunatatea, insistenta unui om din trecutul meu m-au facut sa-mi dedic tot sufletul, tristetea si toata perioada de recuperare unei alte cauze. Mai calma, mai misto, un bro asemeni mie, facut din aceeasi cenusa sau material.
Bun, dar nu aici vroiam sa ajung...

Am trait in prima mea experienta rationala, intr-un timp limitat, de 1000 de ori mai multa suferinta, indignare, orgolii ranite.
De ce spun asta? Pentru ca uneori, desi ne este foarte greu de imaginat. ajungem intr-un punct in care ne schimbam. Eu sunt loialitatea pe pamant, as indura orice pe lumea asta dar nu as da "papucii" niciodata nimanui intr-un mod infect. Pentru ca nu am suflet sa fac asta, insa fac ceva mult mai periculos. 
Raman in acelasi loc, dar imi schimb pozitia. Cu alte cuvinte iubesc, dar las sa se vada prea mult schimbarea sentimentelor mele in urma greselilor altora. Cu alte cuvinte nu mai pot fi ca inainte. Poti sa-mi aduci luna de pe cer si soarele in brate, cu sentimentele nu te poti juca. Aflu ca minti, raman langa tine dar naiba o sa te mai priveasca ca pe un  soare in timpul noptii si o sa-ti ridice palate de incredere si putere sau sustinere in tot ceea ce faci. Si nu pentru ca nu as vrea, ci pentru ca nu sunt falsa.Nu pot rade nimanui in fata cand in spate stiu ca omul ala de fapt nu este acolo, ca minte sau in alte cazuri si mai delirante, ca inseala sau alte lucruri de genul. 
Sunt un om dintr-o bucata, ma respect pe mine si imi respect zona sufletului mai mult ca orice pe lumea asta. Pentru ca si mintea imi este sensibila la sentimente, ori daca nu gresesc si oamenii care m-au cunoscut si s-au putut apropia de mine, stiu despre ce vorbesc.

Din fericire, a intervenit schimbarea.
M-am educat in timp si am inteles ca trecutul e unul din dusmanii sau adversarii nostri de temut. Comparatiile cu ce a fost odata si acum nu mai e, amintirile, luar ar naiba, etc etc, sunt pure poison for soul. Nu mai sunt de mult un om. Al trecutului sau nici nu cred ca am fost vreodata. Dar din pacate nici al prezentului, asa cum as vrea. Traiesc in viitor, in vise, planuri, in ce o sa fie, in teluri, idealuri. Poate ca sunt prea visatoare sau prea boema. Dar e mai bine sa fiu cu capul in nori si in ce o sa fie decat sa stau sa rumeg ce a fost acum 10 ani, sau ce discutie am avut acum o saptamana sau ce s a intamplat acum un an. Imi feresc mintea de lucruri inutile.

Dar sa revenim. Gurile rele si necunoscatoare din viata mea sau mai degraba paralele cu ea, gandesc cu ratutate, pentru ca asa sunt ei, oameni rai, si cum pot gandi ei, decat cu rau si punand raul in fata. Din gelozie, din necunoastere, din rautate, again. Sau dintr o necunoastere profunda sau macar, macar secventiala a ceea ce se intampla. Incearca sa ma scoata intr o lumina nefavorabila sau ma vad chiar ei dracul pe pamant, omul care face si care nu face si alte etichete din astea superficiale, lipsite de profunzime, izvorate din vorbe de coltul facebook ului. Nu ma ating lucrurile astea nici macar cat sa aduc vb despre ele in alt context decat acest blog.
De ce nu ma ating?
Pentru ca prietenii mei, parintii mei, stiu ce au langa ei. Orice incercare de defaimare nu va face decat sa arate cu 4 degete inspre cei care o va face. Si nu inspre complexitatea sentimentelor mele, asupra a tot ceea ce am construit cu truda, intr un mod real si sincer si greu in toti anii astia de la o anumita suferinta. Termnul este "judecata".
Judecatile “de valoare” sunt de cele mai multe ori gresite si nu fac decat sa l tradeze pe judecator. Arata doar cum gandeste respectivul, cum vede lucrurile , cum gandeste el. Asa cum este vorba aia, afli mai multe despre un om din cum vorbeste sau gandeste despre altii decat din ceea ce vorbeste despre sine. Oamenii astia in general sunt oameni care se ridica sau incearca sa se ridice singuri prin constructii proprii, sa creasca in ochii altora prin lauda de sine, care nu miroase intotdeauna bine. Si ii hulesc pe altii. Ii blesteama, le trimit ganduri rele si gandesc negativ. Negativitate care le inunda tot lor inima si creierul. 

Pai sa vina un om care ma cunoaste cu adevarat sau care a trecut prin viata mea, prin mintea, patul sau prin gandurile mele si sa spuna aceleasi lucruri pe care le spune un neavizat ferecat de ambiguitatea trairilor lui. Vizavi de mine sau de omul care isi imagineaza ca sunt.
Greu, greu…

Asadar, tragem 3 concluzii de aici...

1. Ii multumesc TIMPULUI. Am invatat ceva din experiente, cu siguranta de aceea vorbesc cu totul altfel si ma port cu totul altfel cu oamenii pe care ii iubesc.

2. Chiar si daca m am schimbat si sunt mult mai zen, chill, visatoare in planurile mele, si acum fac dragoste si nu sex… Dragoste din aia care este atat de intensa care dupa ce o faci, iti dau lacrimile. De bucurie, de iubire, din suflet nu stiu cum sa zic. Nu sti cum sa exprimi altfel iubirea si lasi toate starile sa ti iasa la suprafata, toate emotiile. Ei bine nu faceam niciodata asta inainte. E ceva unic. 

 Cum spuneam , chiar daca m am schimbat si sunt mult mai pozitiva acum, nu prea recomand nimanui, si aici nu ma refer la toata lumea, eu nu scriu pentru toata lumea aici. Pentru fiecare om din viata mea am o alta atutudine, o alta prietenie, alte cuvinte de spus sau lucruri de aratat. Spun nimanui gandindu ma la unele persoane, vag, pentru ca nici nu le cunosc foarte bine si nici nu mi doresc. Simt rautatea de la o posta si spiritul de om care vrea "sa-si bage coada".
Am insa un sfat. Pe care il dau din toata inima, chiar daca unele cuvinte au fost taioase pana acum, sfatul acesta il dau cu toata intelegerea de cre pot fi capabila. Si cu toate bunele intentii. Pentru ca ma gandesc la viitor. La binele si linistea tuturor oamenilor. Traim intr o lume prea mizera ca sa mai adaugam si alta rautate la tot ce exista deja. 
Asadar sfatul meu este unul singur, desi m am schimbat si sunt alta, nu recomand a se intra intr un contact direct cu mine, sau sa mi se aduca gratuit injurii cand tu nici nu ma cunosti sau pur si simplu nu recomand nici sa te situezi pe aceeasi unda de ura sau de razboi cu mine.
Incerc doar sa spun ca este mai bine sa ma eviti complet, total, de tot si definitiv, sa reduci complet judecatile la adresa mea si sa si vada fiecare de viata lui.
Am eliminat oameni care s au bagat pe nedrept in sufletul meu, care m au nimicit prin comportamente si atitudini gresite.
Ma repet poate, dar sunt un om care nu are nimic de pierdut. Am destula minte, arme, o zodie care ma ajuta si am si timp liber la dispozitie si un suflet usor de ranit ca sa ma tin de cineva care nu se potoleste.
Nu vreau sa sune nimic prea dur din ceea ce spun, vreau doar sa se inteleaga foarte clar ca mai bine pt toata lumea este sa fim zen. Fiecare in felul lui, in viata lui. Sa nu ne mai bagam codita sau nasul peste altii. Sau judecatile astea “de valoare”.

Pentru ca judecatile astea sunt inutile… Si pentru ca nu i asa, devine critic de arta numai cine nu poate face arta.

3. Fericirea exista. La fel si liniste. La fel cum exista bine si rau pe lumea asta. Singura chestie desteapta este ca trebuie sa facem totul cand timpul este de partea noasta. Cand mingea este la noi in poarta. Cand avem toata puterea sa dam binelui un sens, raului un alt sens. Sa nu lasam evenimentele sa vina peste noi.
Ce sens are sa ne intristam, aglomeram vietile cu rau, sa ne hranim cu gaduri otravitoare sau sa criticam si sa i analizam prea tare pe altii ?
Asadar propun pace, liniste, ofer rabdare si intelegere pentru orice situatie actuala sau care va urma. Supararile, greutatile, plansetele, problemele n au adus niciodata bimic bun.
Suntem aici pe lumea asta, sau traim in relatii cu alti oameni ca sa fim fericiti. Sa ne traim viata misto. In armonie. Sa iubim, sa fim pozitivi. Cam pentru asta facem tot ce facem in vietile noatre. Pentru a ajunge in cele din urma la liniste si bucurie.

E destul de greoi tot ce am scris eu aici si realizez asta. Poate ca uneori e bine sa spui tot ce ai pe suflet.
Nici nu mi pasa ca imi pot citi blogul si alti curiosi. Pentru ca am libertatea , asa cum am mai spus, de a nu ma interesa ce credere lumea, ce spune lumea, ce si IMAGINEAZA lumea. Nu sunt sclavul lumii in care traiesc, nu mi mulez viata dupa ce pot comenta niste (alti) judecatori de nonvaloare. Cand la ei in viata sau in gradina lor e mult mai intuneric. 

Imi asum tot ce fac, tot ce spun, nu as incerca nicioata sa fac pe plac altora sau sa fiu in tiparele normale pentru societate. Sau ce cred niste mari ganditori sau judecatatori ca e mai bine sa se intample cu viata mea. Sau sa ma asez acolo unde imi imaginez eu ca cred ei ca este bine, sanatos frumos . 

Am facut si fac si voi face intotdeauna exact ceea ce visez eu noaptea. Cand ma voi trezi dimineata voi face exact acel lucru. Fara sa cer parerea nimanui. Fara sa ma intereseze ce crede lumea despre planul meu maret sau visul meu inaltator din timpul noptii. 

Suntem oameni speciali sau vom fi atata vreme cat ne vom considera asa . Nu lumea ne dicteaza viata. Nici macar parintii. Nici macar iubitului. Nu raul ne urmareste din umbra. Nici macar remuscarile sau amintirile. 
Suntem proprii nostri regizori. Lumea de jur a murit. Secunda cu secunda, an cu an, comentariu cu comentariu, prietenie esuata cu prietenie esuata. Suntem singuri cumva pe univers. Bine asta nu inseamna ca suntem buricul universului. Ci doar ca avem puterea de a face ce vrem, fara constrangeri. Sunt impotriva oricarei limitari. De asta poate ca sunt si un om aerian, fara prea multe probleme existentiale. Pentru ca ma situez in mijlocul lor si stiu ca am libertatea de a face ce vreau eu cu ele. Si nu ce isi doresc altii. Poate e rebeliune, poate e prostie. Dar e bine de bagat la tartacuta...

Cu iubire, din iubire, xoxo Ru