Timpul se scurge ireversibil si irecuperabil...
Cand pleci de acasa, pleci plin de entuziasm, incredere, ambitie si nu te uiti in urma. Vrei sa depasesti acea bariera, vrei sa cresti si sa evoluezi. Vrei sa demonstrezi. Vrei sa realizezi ceea ce acasa nu vedeai, un viitor mai bun.
Ajungi unde ti-ai dorit, te uiti in jurul tau cu ochii inlacrimati, incerci sa te aduni si sa-ti recapeti puterea. Ai ajuns unde ai dorit. Acum nimeni si nimic nu te va opri sa faci ceea ce ti-ai propus. Ai propria viata in mainile tale si tu trebuie sa alegi incotro.
Trece o perioada in care inveti sa plangi fara lacrimi, simti lipsa persoanelor dragi si cel mai crunt dor este cel de casa, de parinti, de frati sau surori. Dorul acesta iti distruge fiecare particica a sufletului. In anumite situatii prin care treci ajungi sa te intrebi : "De ce tatal meu nu este aici ca sa ma apere ?" sau "De ce mami nu este langa mine sa-i pot povesti ca m-am indragostit si ca am fluturi in stomac ?"
Observ cum zilele trec una dupa alta, cum soarele imi bate in geam in fiecare dimineata, dar nu intotdeauna este atat de rotund, cald, fericit si plin de viata. Se mai intampla uneori sa nu-ti vina sa te ridici din pat, cu gandul ca atunci cand vei iesi pe usa, stii sigur ca te va astepta o lume cruda, agitata, superficiala si plina de judecata. Cu toate astea, nu poti cere nimanui sa fie ca tine. Pur si simplu, trebuie sa treci printre ei. Eu nu stiu ce e mai bine, insa nu ma grabesc sa judec pe nimeni, ii las pe altii sa ma judece. Gresit, ca de obicei.
Este adevarat ca in viata conteaza mult nu CE AI, ci PE CINE AI langa tine. Sunt multe situatii in care iti este dor. Iti este dor de EI si ratacesti intr-un album cu poze. Ii vezi, ii admiri si iti vine sa-i scoti din acea fotografie ca sa-i poti avea langa tine. Sa nu-i lasi sa plece, sa le oferi toata atentia si toata iubirea ta, dar nu poti...
De ce nu poti? Pentru ca TU nu poti opri TIMPUL.
Si inca ceva...
Sarbatorile fara parinti sunt infernale. Regasesc momente din viata mea cu duiosie.
[... Noptile cand asteptam cu nerabdare sa vina Mos Craciun iar mami imi veghea somnul. Diminetile saream din pat si aterizam sub brad. Era cea mai dulce fericire. Sau cand tatal meu imi aducea portocale, era o alta fericire. Sau cand mi se sarbatorea ziua in fiecare an cu tort de fructe si invitam tot blocul, o alta fericire. Sau cand mami imi facea cate un costum de printesa la fiecare serbare, cata emotie si cata fericire.]
Acestea sunt cateva din clipele unice si trecute care imi trec prin fatza ochilor.
Tot ce pot spune este ca uneori nu ai nevoie de nimic, doar de familie.
Familia trebuie sa reprezinte totul pentru tine. Nimeni pe lumea asta nu este mai aproape de tine decat propria ta familie, iar daca nici familia nu este, atunci cine?
Poate sunt eu prea sincera, mi-am recunoscut si cea mai mare mizerie si cel mai indepartat gand si cele mai mari prostii sau cele mai ascunse defecte. Persoanele de langa mine ma accepta chiar asa.
Si culmea, chiar ma plac.
Iar cine nu, am o lista de oameni de care m-am indepartat. Si o alta de oameni care au venit, altii pe care i- am cautat inapoi si tot asa.
Familia este cel mai frumos dar. Nu conteaza ca te-ai nascut intr-o familie bogata sau saraca. Tot ce trebuie sa conteze este iubirea neconditionata. Cand ai nevoie de el sa fie acolo. Cand ai nevoie de ea sa stie sa te asculte. Sunt multe de spus. Si totusi... tot ce a mai ramas este:
"Nimic pe lumea asta nu o sa inlocuiasca o mama si un tata."
