Dimineata rece de octombrie...deschid ochii si privesc spre geamul pe care inca se mai preling picaturi din ploaia de peste noapte.
O senzatie de frig imi ingheata trupul. Cu greu reusesc sa ma dau jos din pat...Plapuma calduroasa nu ma lasa sa ma ridic, imi cere sa mai raman, singura ce insista fara sa-si piarda speranta. Dar o refuz politicos si ma ridic cu greu, tare greu...
A fost o noapte lunga, plina de vise ce nu ma lasau sa fug, sa ma trezesc. Inca somnoroasa, ma imbrac cu greu si ies...
Sufletul mi-e gol, gandurile pustii, totul duce spre nicaieri. Un zambet atat de trist, sters, imi incearca chipul, fara reusita.
Ploua! Rece, dar totusi cald. Frig! Nu-l mai simt, inima imi incalzeste tot trupul. Nori de fum si praf ineaca strazile Constantei. Oameni grabiti, agitati merg spre nicaieri. Chipuri triste, fete plouate, inimi reci.
Totul, atat de pustiu, trist, inecacios, dar atat de frumos…
Ploua atat de des in ultima vreme si este asa de frig ca-ti amorteste sufletul...
Dincolo de suflul năprasnic al vântului nu se mai aude decât plânsul mut al clapelor. Înşirau în aer o odă a durerii, o melodie copleşitoare, veche, care-ţi curmă liniştea, îţi cutremură sufletul şi te face să cazi într-o nesfârşită şi sfâşietoare melancolie.
A venit toamna… strazile imi par mai triste si mai pustii… azi sunt singura si ascult vantul care imi atinge inima… am privit nu stiu de cate ori ora, poate mai mult decat o fac de obicei...
Ce e vremea asta?! Cat de gros sa ma imbrac ca sa nu-mi mai fie frig? E normal ca deja am avut primul vin fiert pe anul asta, inca din octombrie? Si cum circula vestea ca iarna asta o sa fie cea mai grea si bla bla… Pai incepe de acum? Se grabeste undeva? Si ninsori din noiembrie? Nu, multumesc...
Parca si Bucurestiul ma dezamagise cu ceva zile in urma, fusesem intr-o scurta plimbare si am realizat ca pe frig e at its worst... circulatia incetineste, oamenii amortesc, sunt din ce in ce mai inactivi; letargie, pierderea chefului de miscare si a chefului in general. Vreau lumina aia de toamna, vreau culorile, vreau un pic de ceata, 2-3 picuri de ploaie, da’ atat.
Imi doream sa ma bucur de centrul vechi si de partile bune din Bucuresti, imi doream sa mai raman...sa ma plimb pe bulevarde, dar nimic nu m-a determinat sa mai raman macar o noapte :-)
Intr-un final, weekend-ul asta vremea ne-a cam arestat la pat...
Au venit ploileee... asa ca cel mai bun sfat: fa un ceai de tei, aprinde lumanari cu arome romantice si arde ulei in candela de lavanda, fa un foc urias, fa o baie fierbinte, ascultand ploaia cum se prelinge cu furie pe geamuri, dupa care scoate asternuturi proaspete ca au mirosul acela incredibil de tot felul de chimicale ce ne incanta senzorii olfactivi… baga muzica, ceva care sa-ti placa tie si suna pe cineva… sau pur si simplu citeste ceva...
Poate ploaia iti face pofta de dragoste, de a te ratacii intr-un pat imens cu petale de flori, cu sarutari si atingeri coplesitoare, care te innebunesc, care te fac sa uiti de tine... si te pot scapa pentru un moment de acea "melancolie"... ;)
