vineri, 3 august 2012

Traim ca sa invatam

In zona sufletului am invatat in primul rand importanta cuvantului.
In general vorbirea, comunicarea, sub orice forma, oricand sunt foarte importante pentru mine. Cu timpul am realizat, cat de mult conteaza sa vorbesti frumos. Sa ti se vorbeasca frumos. Cat conteaza pentru cineva care te iubeste enorm un cuvant aiurea aruncat, sau cat conteaza un cuvant care intarzie sa apara. Sau un ton nepotrivit.

Nu vreau sa-mi pierd speranta, dar vreau sa cred ca atunci cand exista iubire adevarata, daca e adevarata, va arata la fel si dupa 6 luni si dupa 3 ani si dupa 8 ani si dupa 20 de ani.
Nu vreau sa cred ca iubirea tine doar de 3 ani, sau ca iubirea se deterioreaza in timp, apar neintelegeri si se schimba oamenii atat de mult. Daca ti-ai gasit omul potrivit care se muleaza perfect pe tot interiorul tau, nelasand niciun spatiu gol, timpul se opreste in loc si dureaza o vesnicie.

Sexul devine mai bun cu timpul. Din punctul meu de vedere. Uneori as vrea sa intru in mintea unui barbat si sa aflu daca el vede la fel si daca peste el nu intervine plictiseala. Se spune ca si de cea mai frumoasa femeie din lume, cineva s-a plictisit.
Eu nu vad asa lucrurile. Eu nu m-as plictisi sa iubesc acelasi barbat toata viata atat timp cat el imi va tine sufletul in palme si se va mula pe tot interiorul meu. Dimpotriva.

Cand o sa-mi urmez visul nu vreau s-o fac pentru bani. Pentru ca nu vreau sa incurc toate sperantele, pregatirea si implicarea mea cu o recompensa care mi se pare bataie de joc. O voi face pentru ca imi doresc eu! Pentru ca nimeni, nici macar banii nu vor decide in locul meu.
Banii circula, vin si pleaca. Nu-mi voi dori niciodata bogatii. Trebuie sa traiesti, ce-i drept, dar de undeva trebuie sa vina. Cand voi accepta orice in viata mea, voi fi sigura ca lucrul ala mi-l doresc, e potrivit si sunt multumita cu el.

Prietenii se cern in timp. Da, in timp...
Mi-a placut intotdeauna sa sun, sa ma interesez, sa ajut oameni cu sfaturi care poate nu-mi merita sau nu-mi aprecia intentia (si poate nici in ziua de azi).
De aceea, prietenii ii numar pe degete. Pentru ca nu suport tradarile, caracterele infecte si mincinoase, persoanele prost crescute si fara pic de seriozitate. Respectul unui prieten trebuie sa fie reciproc.

Oamenii nu sunt zei. Nu trebuie sa ma astept de la ei la lucruri prea marete. Nu sunt obligata sa vad in ei bunatatea, corectitudinea sau bunul simt din mine ca nu o sa le gasesc.
Deci, fara asteptari nu o sa fii dezamagit.
Nu suntem oameni curati. Probabil ca nici sufletul meu nu este prea curat dar nu vreau sa incerc sa-i mai schimb pe altii. Ci trebuie doar sa ma apar de murdaria lor care pute de la departare. Norocul meu este ca I LOVE DIRTY GAMES.
Fiecare are drumul lui in viata si e stapan, responsabil de ceea ce face.
Daca vedem in altii probleme noastre ar trebui sa ne uitam de fapt la noi, la sursa problemelor.
Este foarte simplu sa gasim un vinovat, toata vina sa fie acolo, sa ne salvam aparent pe noi si trecem cu ochelarii de cal spre a doua mocirla.
Este o problema de logica, de intelegere a mediului exterior si cum functioneaza el pentru multi.
Pacat ca mai consuma printre altele si energii/suflete.

O sa mai revin, am scris prea putin, am multe de completat.


Love, Ru