joi, 18 noiembrie 2010

Pasiuni fulgeratoare...



Incep prin a spune ca nu am cunoscut pana acum vreo fata care sa nu-si doreasca "marea dragoste" .

De cele mai multe ori, fiecare dintre noi facem greseala de a confunda pasiunea sau sexul cu dragostea, apoi ne intrebam..." De ce nu a mers? De ce nu m-a mai sunat? "

Din punctul meu de vedere, pasiunile fulgeratoare nu sunt relatii. Pasiunile sunt facute pentru a fi consumate, traite cu o intensitate de care uneori nici macar nu ne credeam capabili si pastrate undeva intre tample si coaste.

Tot ceea ce stiu este ca, indiferent de spatiu, varsta, nivel profesional sau intelectual, majoritatea fetelor cu care vorbesc considera ca intalnirea cu „the one” le va aduce fericirea mult visata, mai mult decat orice pe lume.

Fiecare femeie este diferita. Chiar daca avem aceleasi pasiuni, chiar daca uneori purtam aceeasi rochie, adoram aceeasi pereche de pantofi sau admiram acelasi actor, nici o femeie nu seamana cu cealalta. Si lista poate continua...

Iubirea adevarata te face intotdeauna mai bun, oricare ar fi femeia care o inspira” – Alexandre Dumas fiul

Avem nevoie de: pasiuni, de trairi inexplicabile, de hohote de ras, de oceane de plans, de certuri, de sublime impacari, despartiri grotesti si neintelese, de analiza amanuntita, alaturi de cele mai bune prietene, a tuturor replicilor care au dus la ilogica despartire.

Ce e „corect” in dragoste?

Cand te uiti in urma, nu ai cum sa nu iti aduci aminte de primul si ultimul sarut, prima si ultima poveste de dragoste, prima despartire (si cele care o urmeaza), plansetele si tanguirile pentru cel care te-a inselat, desi tu l-ai iubit in continuare ca o disperata. Rar iti aduci aminte de momentele „a la carte”. Pe acelea nu le remarci, nu le tii minte. Ti se par normale, spui ca ti se cuvine totul si chiar te plictiseai cand totul mergea ca pe roate, fara o drama mica, o diferenta de opinii, o traire profunda.

Oare cate filme proaste am vazut cu acelasi scenariu, aceleasi replici, acelasi happy end? Si cate oare vom mai vedea?

Oare asa e si acasa? In viata noastra reala? E plin de printese si de printi perfecti si neintelesi?

Daca nu ne suna e bou, daca ne suna e fraier. Daca e blond, de ce nu e brunet, daca e inalt, de ce e cocosat, daca e respectuos, de ce nu e macho…si lista „problemelor” poate continua.

Ce se intampla, de fapt, in spatele camerelor de filmat: Ea e dependenta de pastile si obsedata ca e grasa, el e gay, nu se suporta reciproc, nici macar nu se saluta pe platourile de filmare, regizorul s-a culcat deja cu ea (sau cu el, dupa caz). Se duc singuri acasa in fiecare seara, dupa filmari, si, in negura noptii, la un pahar de vin, se gandesc: „oare in cate filme idioate tre’ sa joc, pana prind si eu un rol bun?”

Sa fiu in trend cu pasiunea mea pentru moda, cred ca „se poarta” drama si iarna asta.

Intodeauna e vina lui. Indiferent de ce facem noi, intotdeauna e „vina” lui. El a gresit ca nu a spus replica „perfecta” si ne-a inselat toate asteptarile („ca in filmul acela, fata, mai tii minte ce misto a fost cand el s-a intors la ea si s-au pupat?”).

Oare? Dar asteptarile lui? Oare noi am spus intotdeauna replica perfecta?

Octavian Paler spunea odata: ”Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.”

Iubim, parasim, jinduim, daruim, dezamagim, fugim si ne pierdem in multime. Suntem rai, agresivi, salbatici, buni, atenti, deschisi, introvertiti, dezechilibrati, linistiti, speciali, comuni, fericiti, impliniti…..important e ca suntem.

Ce ne-am face fara noi?

Atâta vreme cât ne mai agăţăm de deznădejdi şi iluzii, suntem iremediabil oameni.” – Emil Cioran

luni, 8 noiembrie 2010

Intre sentimente...







Acum doua zile, am asistat la o discutie intre doua fete. Una dintre ele isi confesa marea iubire "stiu ca ma iubeste si-l voi iubi toata viata..." Zambeam si parca o dara de fericire mi se scurgea in SUFLET... simteam in mine fericirea acelei fete indragostite parca pentru tot restul vietii. Dupa numai o singura zi, am auzit aceeasi fata rostind: "il urasc atat de mult..." M-am indepartat trista, tacuta si in acelasi timp uimita cum, de la o zi la alta, dragostea aceea mare deja se transformase in ura...atat de simplu...

Este foarte ciudat sa vezi cum uneori dragostea, acel minunat sentiment care ne inalta, este minimalizat, apoi redus, cu o atat de mare usurinta la nivelul unui sentiment distructiv si josnic precum URA...
Iubim si totusi uram...iubim si totusi ii ranim pe oamenii pe care ii iubim foarte mult. Poate ca se intampla fara voia noastra, poate ca nu avem nici cea mai mica intentie de a rani pe cineva si totusi o facem … o facem crezand ca dragostea ne da dreptul sa gresim si sa deschidem rani adanci in sufletul celui pe care-l iubim …
Cand iubim, nu ranim, nu aruncam la intamplare cuvinte care dor, cand iubim respectam, ne alegem cuvintele, avem grija ca ele sa nu aduca lacrimi, facem totul ca cel de langa noi sa ne simta sentimentele, sa simta caldura lor … pentru ca dragostea vine din adancul sufletului nostru …
Este destul de trist cand ma gandesc ca oamenii uita de multe ori ce inseamna "a iubi"... compun poezii, fac declaratii, isi striga "dragostea eterna", si totusi o trateaza cu atata SIMPLITATE, nu fac nimic ca ea sa DUREZE...
Aud atat de des acest " TE VOI IUBI MEREU " ... incat a ajuns sa-mi fie scarba!!!
Totusi multi dintre cei ce-l rosestesc uita in secunda urmatoare ca au jurat dragoste unei persoane si isi indreapta privirile spre o noua cucerire, parca dorind sa adauge un nou trofeu la colectia de iubiri. Oamenii pasesc atat de usor peste sentimentele lor, nu fac niciun minim efort pentru a se opri, macar pentru a privi inapoi :)
De cele mai multe ori, am impresia ca dragostea se pierde printre rautati, ura si egoism... iar oamenii ajung sa se dezumanizeze, sa se piarda printre REGRETE si pareri de rau si asta doar pentru ca trateaza cu prea mare usurinta un sentiment atat de profund, pentru ca nu inteleg ce inseamna cu adevarat DRAGOSTEA, pentru ca nu sunt capabili sa dea "duritate" acestui sentiment, pentru ca de cele mai multe ori o confunda cu o PASIUNE DE MOMENT, O CUCERIRE ... si atat!
Ce pacat ca oamenii murdaresc un sentiment atat de sublim si-i dau valoare de “NIMIC” !

“Ca un om sa iubeasca pe altul e probabil cea mai grea sarcina care ne-a fost incredintata, sarcina suprema, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu…. Iubirea e un imbold pentru fiecare sa se desavarseasca, sa devina cineva, sa devina o lume el insusi de dragul cuiva.” – Rainer Maria Rilke

marți, 2 noiembrie 2010

Aroma de cafea


E dimineatza. Asa de mult imi plac diminetile...sa fie oare din cauza faptului ca de putine ori reusesc sa ma trezesc?
Simt parca greutatea unei zile care vine sa spulbere visele frumoase de dinainte de rasarit. Ma dau jos din pat, imi caut papucii si lipaiesc ca un copilas micutz bosumflat spre baie.
Ahhh... Doamne, e asa de dimineatza!!! ( ce greu e... )
Zgomotul apei care curge nervoasa de la robinet mi-aduce aminte de spital. enzatia de frig si rece se propaga. Las apa sa-mi siroaie in valuri repezi obrajorii, ca niste rauri reci de munte. Simt cum intreg corpul mi se contracta la atingerea ei.
Cu greu scot capul din chiuveta si ma trezesc cu mine in fata ochilor.
Plec din fata oglinzii si simt cum ma cuprinde un val de multumire. Urmeaza... cafeaua de dimineata, nu pentru ca as fi o mare fana, dar mirosul ei imi da o stare de bine. Cafea cu lapte si 2 lingurite de zahar( pentru ca imi place un pic mai dulce :-)
Iubesc aceasta cafea, iubesc efectul pe care il are asupra mea, iar gustul ma alinta ca un iubit, simt cum ma incarc cu energie si buna dispozitie. N-as da acest moment pentru nimic in lume!
Placerea cu care invart lingurita in ceasca aburinda ma face sa ma simt ca un copil in fata unei vitrine pline cu jucarii. Mor de nerabdare sa-i simt gustul fin, sa simt cum lichidul cafeniu mi se scurge pe gat, sa simt aroma pana in strafundurile fiintei mele.
Cafea de dimineata e personala, intima. E un moment al tau de pregatire psihica penttru activitatile de peste zi. Zambetul din coltul gurii si privirea complice catre ceasca mare cu lichid pretios tradeaza placere.
Ca o iubita satisfacuta, ma ridic alene si spal ceasca. Degetele mele umbla frenetic si curata si ultima urma de cafea. Inspir adanc.
E timpul ca ziua mea sa inceapa...