Pasiuni fulgeratoare...

Incep prin a spune ca nu am cunoscut pana acum vreo fata care sa nu-si doreasca "marea dragoste" .

De cele mai multe ori, fiecare dintre noi facem greseala de a confunda pasiunea sau sexul cu dragostea, apoi ne intrebam..." De ce nu a mers? De ce nu m-a mai sunat? "

Din punctul meu de vedere, pasiunile fulgeratoare nu sunt relatii. Pasiunile sunt facute pentru a fi consumate, traite cu o intensitate de care uneori nici macar nu ne credeam capabili si pastrate undeva intre tample si coaste.

Tot ceea ce stiu este ca, indiferent de spatiu, varsta, nivel profesional sau intelectual, majoritatea fetelor cu care vorbesc considera ca intalnirea cu „the one” le va aduce fericirea mult visata, mai mult decat orice pe lume.

Fiecare femeie este diferita. Chiar daca avem aceleasi pasiuni, chiar daca uneori purtam aceeasi rochie, adoram aceeasi pereche de pantofi sau admiram acelasi actor, nici o femeie nu seamana cu cealalta. Si lista poate continua...

„Iubirea adevarata te face intotdeauna mai bun, oricare ar fi femeia care o inspira” – Alexandre Dumas fiul

Avem nevoie de: pasiuni, de trairi inexplicabile, de hohote de ras, de oceane de plans, de certuri, de sublime impacari, despartiri grotesti si neintelese, de analiza amanuntita, alaturi de cele mai bune prietene, a tuturor replicilor care au dus la ilogica despartire.

Ce e „corect” in dragoste?

Cand te uiti in urma, nu ai cum sa nu iti aduci aminte de primul si ultimul sarut, prima si ultima poveste de dragoste, prima despartire (si cele care o urmeaza), plansetele si tanguirile pentru cel care te-a inselat, desi tu l-ai iubit in continuare ca o disperata. Rar iti aduci aminte de momentele „a la carte”. Pe acelea nu le remarci, nu le tii minte. Ti se par normale, spui ca ti se cuvine totul si chiar te plictiseai cand totul mergea ca pe roate, fara o drama mica, o diferenta de opinii, o traire profunda.

Oare cate filme proaste am vazut cu acelasi scenariu, aceleasi replici, acelasi happy end? Si cate oare vom mai vedea?

Oare asa e si acasa? In viata noastra reala? E plin de printese si de printi perfecti si neintelesi?

Daca nu ne suna e bou, daca ne suna e fraier. Daca e blond, de ce nu e brunet, daca e inalt, de ce e cocosat, daca e respectuos, de ce nu e macho…si lista „problemelor” poate continua.

Ce se intampla, de fapt, in spatele camerelor de filmat: Ea e dependenta de pastile si obsedata ca e grasa, el e gay, nu se suporta reciproc, nici macar nu se saluta pe platourile de filmare, regizorul s-a culcat deja cu ea (sau cu el, dupa caz). Se duc singuri acasa in fiecare seara, dupa filmari, si, in negura noptii, la un pahar de vin, se gandesc: „oare in cate filme idioate tre’ sa joc, pana prind si eu un rol bun?”

Sa fiu in trend cu pasiunea mea pentru moda, cred ca „se poarta” drama si iarna asta.

Intodeauna e vina lui. Indiferent de ce facem noi, intotdeauna e „vina” lui. El a gresit ca nu a spus replica „perfecta” si ne-a inselat toate asteptarile („ca in filmul acela, fata, mai tii minte ce misto a fost cand el s-a intors la ea si s-au pupat?”).

Oare? Dar asteptarile lui? Oare noi am spus intotdeauna replica perfecta?

Octavian Paler spunea odata: ”Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.”

Iubim, parasim, jinduim, daruim, dezamagim, fugim si ne pierdem in multime. Suntem rai, agresivi, salbatici, buni, atenti, deschisi, introvertiti, dezechilibrati, linistiti, speciali, comuni, fericiti, impliniti…..important e ca suntem.

Ce ne-am face fara noi?

„Atâta vreme cât ne mai agăţăm de deznădejdi şi iluzii, suntem iremediabil oameni.” – Emil Cioran