Ne lovim in fiecare zi de oameni fara caracter, de oameni fara educatie, de oameni despre care cu ochii inchisi putem spune ca se situeaza undeva cu mult sub principiile sau ideile noastre despre viata. Sunt prea multi, sunt peste tot.
La fel si in cazul barbatilor. Poate ca multi si-ar dori sa incerce ceva dar sa zicem il vezi pe unul interesant, inteligent, dar care nu are bani...chiar nu-i poti face nimic pt ca nu ti-ar intelege stilul de viata, sunt altii care au bani dar care isi rateaza existenta si sentimetele tocmai din cauza lor si isi dau seama cand este deja prea tarziu.
Sau altii despre care stii ca nu te merita pur si simplu sau cu care nu imparti aceleasi idei si nici aceiasi papuci. E greu sa-ti gasesti un barbat potrivit tie la fel cum este greu sa-ti gasesti si prieteni.
Si asa se nasc obsesiile. Cel putin in mintea mea. Cand intr-o lume plina de gunoaie intalnesti un om ok. Ca in filmul cu Wall-e.
Sa gasesti un diamant caruia sa-i sclipseasca fatetele intr-un oras plin de mizerie.
Nu ai cum sa nu te indragostesti iremediabil de persoana aia, indiferent ca este ea barbat sau femeie.
Iar indragosteala nu are nimic sexual. E pur si simplu o apreciere plina de dragoste pt oamenii care sunt altfel decat mizeria de caractere si de scursuri sociale in care traim.
Ma indragostesc rar, pt ca ma uit la prea multe lucruri inainte sa-mi pun inima la bataie. Dar cand o fac, stiu ca persoana aia e EXTREM de speciala si ca merita sa-mi pierd mintile (alea pe care le mai am) pentru ea!!!
Cam dezamagita de tot ce te inconjoara. De ce?
RăspundețiȘtergeredezamagita de lumea in care traim... :) incerc sa mai pastrez un strop din optimism crezand ca poate lumea asta va capata desprinderi mult mai civilizate, cultura...etc ;)
RăspundețiȘtergereAdevarul e ca speranta moare ultima......dar moare sigur :)
RăspundețiȘtergerecorect :P
RăspundețiȘtergere