De cele mai multe ori fericirea nu suntem noi, ci vine din zambetul altora pentru ca fericirea o gasim prin altii. O primim de la altii. O datoram altora. Este o definitie cumva a altruismului care inseamna grija dezinteresata a binelui celui de langa noi. Ori daca facem lucrul asta dezinteresat, avem parte de N ori fericire inapoi. Asa functioneaza si cuplurile. Daruim iubire, primim iubire. Facem pe altii fericiti, suntem fericiti. Sa ne raportam doar la noi poate fi uneori sursa nefericirii. Ce bucurie poate fi mai mare decat bucuria de a l vedea pe cel pe care il iubesti fericit?
Grandoarea mai poate fi vazuta si prin satisfacerea tuturor inclinatiilor noastre, dar pentru a fi realmente fericit trebuie sa stii unde sa ti limitezi inclinatiile cele mai profunde.
Fericirea cea mai mare si cea mai pura este cea primitiva, incercand sa evit cliseele de genul fericirea sta in lucruri mici, dar chiar asa si este.
Ne poate impresiona o lacrima sau un diamant ?
Un telefon cand nici nu te astepti sau un cadou material ? Eu merg spre cele dintai. Lucrurile mari poate ca ne aduc linistea si cele mici fericirea.
E asa simplu si atat de frumos, si totusi cum ne aducem Raiul pe pamant?
Nu e ca la room service sa ceri si sa ti fie livrat. Dumnezeu iti da dar nu ti baga in poseta.
Cum facem asta ? Am incercat sa mi dau un raspuns. L am primit.
E asa simplu si atat de frumos, si totusi cum ne aducem Raiul pe pamant?
Nu e ca la room service sa ceri si sa ti fie livrat. Dumnezeu iti da dar nu ti baga in poseta.
Cum facem asta ? Am incercat sa mi dau un raspuns. L am primit.
Nu e in noi. E in omul de langa noi. Fericirea e acolo. Ce stii sa produci altuia. Nu tie. Ca sa primesti inapoi.
Cu dragoste, Ru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu